TATAR.RO - DILDE, FIKIRDE, IŞTE BIRLIK

NEGIP HAGI FAZIL

Dobrogea e partea României binecuvântata de Dumnezeu. Relatiile inter-etnice de aici pot fi luate ca model, deoarece a existat dintotdeauna respect reciproc între populatia majoritara - români - si tatari. Pe acest meleag s-au nascut oameni care, iubindu-si cu adevarat tara, au contribuit la consolidarea ideii ca aici vietuiesc oameni ospitalieri, care-si iubesc aproapele.

Unul dintre acestia a fost si tatarul Negip Hagi Fazil, nascut în satul Tatara, pe 17 aprilie 1906. Fiul lui Hagi Fazil si Serife.

Poet, dramaturg si luptator pentru drepturile omului. Provine dintr-o familie de oameni înstariti care a dat culturii tatare dobrogene pe Mustegep Ülküsal si pe poeta Saliha Hagi Fazil-Memet.

Negip Hagi Fazil a absolvit Seminarul Teologic Musulman din Medgidia, apoi si-a continuat studiile la Academia de Studii Cooperative, din Bucuresti. De tânar s-a dedicat activitatii de însufletire a vietii spirituale a tatarilor din spatiul românesc, scriind versuri, piese de teatru, operete - lucrari publicate în revista " Emel" , întemeiata în Dobrogea de fratele sau mai mare, Mustegep Ülküsal, revista ce continua sa apara si astazi. Este autorul pieselor de teatru scurt " Cas fidanlar" , piese puse pe scena si jucate între anii 1933-1934 în multe sate din Dobrogea.

L-a impresionat mult drama tatarilor din Crimeea, drama narata în piesa intitulata " Crimeea" . Din nastere avea vocatia de a se dedica pentru binele celorlalti pâna la uitare de sine, pâna la sacrificiu. Dupa venirea armatelor sovietice, a refuzat sa se puna la adapost în Turcia, desi un vapor l-a asteptat special.

În anii 1943-1944, o parte din tatarii din Crimeea s-au refugiat în România din cauza prigoanei stali-niste. România i-a primit ca pe oamenii aflati la necaz, le-a dat adapost. Negip Hagi Fazil, cheltuin-du-si din avere si mai ales energia, punându-si viata în pericol (dupa venirea trupelor sovietice), a facut totul ca acesti oropsiti ai soartei sa se simta bine, sa nu duca lipsa de nimic - adapost, haine, hrana.

N.K.V.D.-ul a început o adevarata vânatoare a tatarilor refugiati, încalcând suveranitatea României. Negip Hagi Fazil a organizat ascunderea refugiatilor de furia enkavedistilor. Acest fapt s-a aflat si a început prigoana împotriva lui. A stat mult timp ascuns în satul natal, apoi în Constanta. O durere de masele îl obliga sa-si paraseasca ascunzatoarea într-o zi de octombrie (15), a anului 1948. în dreptul cladirii unde se afla frizeria si beraria " Popular" este recunoscut si arestat. Ofiterii sovietici îl ancheteaza, torturându-1 psihic si fizic. Torturat, Negip Hagi Fazil, acest om generos, nu mai rezista. În ziua de 22 octombrie moare în chinuri groaznice.

Asa a pierit un om care s-a dedicat binelui semenilor sai. Populatia tatara îi pastreaza vie amintirea, în fiecare an, din 1990, este pomenit prin slujbe religioase, manifestari culturale si se face pelerinaj la mormântul din cimitirul satului Tataru.

Prin moartea lui Negip Hagi Fazil, tatarii din România au pierdut un poet, un dramaturg si un om generos.