TATAR.RO - DILDE, FIKIRDE, IŞTE BIRLIK

MEHMET VANI YURSEVER

Dramaturg, publicist, poet si luptator pentru cauza tatarilor crimeeni.

S-a nascut pe 28 octombrie 1909 în satul Kiskene Tatilcak (Dulcesti) într-o familie de agricultori. Fiul lui Memet si Zechie.

Copilaria si-o petrece în satul natal si tot aici urmeaza scoala primara. între anii 1921-1928 îl gasim elev la Seminarul Musulman din Medgidia. Era apreciat ca un elev stralucit. A avut un cult deosebit pentru Niyazi Mehmet care, fiindu-i profesor, i-a insuflat prin lectiile predate si versurile sale dragostea pentru cultura, iubirea pentru neamul sau atât de greu încercat.

Dar actiuni organizate pentru renasterea nationala avea sa le întreprinda dupa aparitia revistei " Emel" . Se alatura fara rezerva gruparii din jurul revistei editate de Müstecib Ülküsal.

Din acel grup mai faceau parte: Necip Haci Fazâl, Seyfettin Haci Fazâl, Tasin Ibraim, Emin Zekeriya (Bektore).

Alegerea carierei de învatator îi înlesneste contactul cu populatia, cunoasterea realitatii. Profesia îl poarta prin diferite localitati ale Dobrogei: Dulcesti, Coroana, Miristea, Valea Seaca, Constanta. Aceasta stare îi ofera un bogat material de inspiratie pentru versurile sale, cu care colaboreaza la revista " Emel" al carei program îi va fi litera de lege si conduita.

În 1931 da la iveala urmatoarele piese de teatru inspirate, asa cum spuneam, din viata de zi cu zi atatarilor, din istoria lor; piese cu caracter moralizator si mobilizator: " Kart man cas arasinda" , " Toy" , " Odelek" , " Kurtulus bayrami" , " Büyülü Cimirta" .

Culege folclor tataresc si-l publica în revista.

În anul 1936 se casatoreste cu Fatma care îi va deveni un ajutor în demersurile literare.

Între 1936-1938 îl cunoaste pe scriitorul si liderul tatarilor crimeeni Geafer Seydamet Kârâmer si leaga o strânsa prietenie cu acesta, prietenie bazata pe afinitati literare si politice.

Nu a fost un scriitor în expectativa, ci si un om de actiune.

În 1942 când au început sa vina în România primele grupari de emigranti tatari din Crimeea, organizeaza ajutorarea lor (hrana, adapost, documente).

În 1950 este profesor la Scoala Pedagogica Tatara si locuia în cartierul Coiciu.

Activitatea sustinuta pentru emanciparea tatarilor dobrogeni si ajutorarea tatarilor crimeeni emigranti îi aduc în 1952 acuzatia de dusman al poporului muncitor, spionaj în favoarea Turciei. Este arestat, anchetat sumar în Constanta si Bucuresti, apoi condamnat la 5 ani temnita. Aici trebuie sa facem o paranteza absolut necesara, deoarece unii l-au banuit de tradare a cauzei tataresti si delatiune, pe simplul motiv ca a facut doar 5 ani de puscarie si nu 15-20 de ani. Acesta este singurul criteriu pentru care a fost împroscat cu noroi viata unui om care s-a dedicat unei cauze. în fata suferintelor te închini - suferinta e aceeasi daca e de scurta sau lunga durata.-

Nu e un motiv logic sa marginalizezi un om pe simplul motiv ca a stat mai putin în temnita.

La iesirea din închisoare nu i se mai permite ocuparea vreunui post în învatamânt. Se angajeaza pe un post obscur de achizitor de animale.

Ne mai suportând atmosfera creata în jurul sau si starea sufleteasca în care ajunsese pentru ca nu-si putea profesa meseria de educator, în 1971 emigreaza în Turcia, cu familia. Aici îsi adauga cognomenul Yurtsever (iubitor de patrie).

Continua sa scrie. Astfel apar de sub pana lui piesele:

• Süyümbike, în manuscris
• Sönmez ates, manuscris
• Amintiri din închisorile românesti (manuscris, în posesia d-lui Genan Bolat).

Desi aproape orb, lucreaza la transcrierea în alfabetul latin a lucrarilor sale publicate în caractere arabe.

Din emigratie trimite poeme si amintiri si alte articole ce le publica (dupa evenimentele din dec. 1989) în " Karadeniz" , " Renkler" .

Pe lânga piese de teatru, scrise cu un mare profesionalism si talent, a scris poezii, proza si a tradus în turca din lirica româna.

A încetat din viata la istanbul pe 10 mai 1995.