TATAR.RO - DILDE, FIKIRDE, IŞTE BIRLIK

MEHMET NIYAZI

Poet. Ziarist. Pedagog.

Nu se cunoaste cu certitudine ziua si luna nasterii. Data e plasata la sfârsitul razboiului româno-ruso-turc, ceea ce ar însemna sfârsitul lui ianuarie 1878 sau începutul lui februarie. S-a nascut în catunul Assilar (Vânatori) com. Pecineaga, Dobrogea, în familia lui Ismail si Azize ca cel de-al doilea fiu. Parintii desi tarani saraci erau stiutori de carte. Tatal lui se bucura de un respect deosebit pentru acest fapt. Mama lui i-a deschis portile fanteziei cu basmele si epopeile ce i le spunea deseori cu un talent deosebit. Micul Niyazi era dotat cu o inteligenta ascutita si o memorie buna dovedind o înclinatie spre fantezie, spre creatie.

Constiinta obârsiei sale i-a inoculat-o tatal sau care deseori îi povestea despre Crimeea, despre tarmurile marii Azov si pe care, desi micul Niyazi nu le vazuse niciodata, deducea locul acestora, instinctiv. Tot cu ajutorul tatalui sau a deprins scrierea cu caractere arabe.

Clasele primare le face în limba tatara în satul natal.

În 1889 Ismail îsi vinde bruma de avere si cu întreaga familie emigreaza în Turcia, stabilindu-se în Istanbul. Copilul este înscris la Scoala Normala (Dariilmuellimin Mekteb). Aici vine în contact cu marea cultura orientala si-i citeste cu pasiune pe Namik Kemal si Abdullah Hamit. Isi însuseste araba, persana. Deschis spre civilizatia europeana învata la perfectie limba franceza sa poata citi în original operele scriitorilor francezi.

Tot timpul poetul a pastrat în inima dorul ancestral pentru oamenii si locurile obârsiei: Crimeea. De aceea, odata obtinuta diploma de învatator, în 1898 se îndreapta spre Crimeea, unde se implica în educarea tineretului cu toata pasiunea de care era în stare. Guvernul tarist vede în el un oponent de seama si-l obliga sa se reîntoarca în Turcia. Gândul de a-si continua activitatea acolo unde credea el ca-i cel mai folositor nu-l paraseste, dovada ca în 1899 se reîntorce în Crimeea dar nici de aceasta data nu e lasat sa stea mai mult de un an.

Nu sunt date despre activitatea lui între anii 1902-1904.

În 1904 tatal sau trece în nefiinta. In acel an se reîntoarce în România, în Dobrogea natala cu gândul de a contribui la culturalizarea si educarea poporului sau. Se stabileste în Constanta.

Se straduieste sa explice importanta culturii în viata unui popor.

Între 1906-1916 este profesor la o scoala tatara din oras si preda limba si literatura turca, persana, istoria Imperiului Otoman si chiar lectii de religie. Numele lui - Mehmet Niyazi Cemali - se gaseste în registrele scolare.

Între anii 1910-1914 ocupa si postul de director al acestui asezamânt scolar.

În 1916 dupa numirea sa ca profesor la Seminarul Musulman din Medgidia se stabileste în acest oras cu toata familia.

Dar în acel an izbucneste primul razboi mondial, razboi la care România înca nu participa direct. Razboi ce avea sa aduca multe schimbari politice. Ca urmare a izbucnirii revolutie bolsevice din Rusia, Crimeea se declara autonoma si se formeaza un guvern national avându-1 ca presedinte pe Numan Çelebi Cihan (autorul poemului devenit si imnul national tatar " Ant etkenmen" - muzica Huseyn Sebat).

Toti cei care militau pentru întemeierea unui stat tatar crimeean sunt solicitati sa sprijine guvernul. Niyazi Mehmet este si el chemat în 1918. La Akmescit (Simferopol) înfiinteaza ziarul " Hak Ses" al carui redactor sef este si scrie articole în sprijinul guvernului. O scurta vreme ocupa postul de director la Ministerul Educatiei Nationale. Datorita destramarii guvernului national odata cu ocupatia bolsevica, Niyazi Mehmet se reîntoarce în România sa-si continue activitatea de animator cultural si pedagog, poet, editor, ziarist. Se implica în toate activitatile sociale si culturale ale tatarilor.

Devine un motor al vietii spirituale din acest spatiu.

Domeniul în care s-a remarcat si a activat, având cele mai notabile rezultate ramâne literatura. Este perioada cea mai fertila în care a dat cele mai de seama lucrari ce-l îndreptatesc sa fie considerat poet national.

Date certe referitoare la începuturile literare nu sunt, dar se poate deduce ca a început sa scrie si chiar sa publice înca din adolescenta. Astfel istoricul literat A Battal - Taymas în 1965 în " Philologial Turcicae Fundamenta" , T. II Weisbaden, 1965, p. 785-792, în lucrarea " La litterature des tatars des Crimee" semnaleaza antologia " Kök Kitab" ce contine operele poetilor de origine tatara, antologie aparuta în 1919, si care contine si poeme semnate de Niyazi Mehmet. Daca consideram ca într-o antologie sunt inclusi numai autori cu îndelungata activitate literara si deja cu renume, atunci, Mehmet Niyazi avea în urma ani de activitate.

Debutul editorial are loc în 1912 prin aparitia volumului " Ithafat" (Dedicatii). Cartea contine versuri si conferinte. A fost tiparita în Istanbul, Turcia la editura " Kader" .

Atât poeziile publicate cât si conferintele sunt mai greu accesibile cititorului de azi deoarece Niyazi Mehmet utilizeaza de multe cuvinte din turca veche (osmanlîie), limba cu destule cuvinte de origine araba si persana.

Desi Turcia a renuntat în 1928 la alfabetul arab, în Dobrogea s-a continuat folosirea scrierii cu caractere arabe, deoarece intelectualii se formasera cu timp în urma si au continuat sa foloseasca ceea ce le venea mai la îndemâna.

Asa se explica si faptul ca volumul " Sagis" (Dor) aparut la editura " Emel" , în 1931 care cuprinde versuri (15 poeme) scrise într-o tatara elevata, dar absolut pe întelesul oricarui cititor, s-a folosit de alfabetul arab.

A mai publicat versuri în ziarele " Mekteb ve ayle" (" Scoala si familia" ).

Convins de importanta presei în viata unei natiuni Niyazi Mehmet a depus o activitate vasta si variata în domeniu.

Astfel, în 1909 publica ziarul " Dobruca" (Dobrogea) al carui redactor sef este. Acest ziar se tiparea la istanbul la tipografia si editura " Kader" .

" Tesvik" un alt ziar tot sub îndrumarea lui apare la început de secol.

Între 1 februarie 1914 - 15 august 1915, apare sub directia lui Cevdet Kemal si ca redactor sef avându-1 pe Niyazi Mehmet ziarul " Isik" (Raza), sub egida editurii cu acelasi nume.

Între 1 aprilie 1915 - 1 februarie 1916 editeaza revista " Mektep ve ayle" (Scoala si familia).

În aceasta revista publica editoriale si articole din domeniul pedagogiei, articole cu tematica sociala, versuri.

În ce priveste viata particulara a dus o existenta modesta, fiind un sot model si un tata bun. A avut 4 fete si doi baieti din casatoria cu Sefika Abdulakim (distinsa doamna Sükran Vuap Mokanu notifica numele sotiei: Sapiye - " Renkler" , 1987, pag. 159 -nume ce probabil 1-a aflat în convorbirile sale cu rudele poetului, numele de Sefika este însa notificat de Mustegib Ülküsal în 1935 în " Emel" nr. 1 din 1932. Deoarece Ülküsal a fost contemporan cu Niyazi Mehmet si prieten de familie, înclinam sa credem spusele lui Ülküsal).

Fata cea mare, Ferkunde, si unul din baieti îi mor înainte de a împlini vârsta de 20 de ani.

Trebuie mentionat faptul ca sotia sa, Sefika, era sora cu eroul tatar de la Marasesti: Kiazim Abdulakim si a omului politic avocatul Selim Abdulakim.

Tot Ülküsal ne informeaza ca în 1935 din familia lui Niyazi Mehmet mai erau în viata : un baiat, doua fete, mama lui, doi frati si o sora.

Poetul nu a fost ocolit de durerile vietii. Dupa pierderea sotiei traieste drama parintelui ce-si înmormânteaza copiii. Cade într-o adânca tristete, ceea ce îi agraveaza tuberculoza de care suferea.

A fost un om, un mare poet, un brav luptator, care si-a dedicat viata, întreaga activitate sa lumineze spiritul neamului sau.

Un om inteligent si dârz, deschis spre progres. în multe ocazii a amintit ca tatarii dobrogeni trebuie sa cunoasca limba si cultura româna, sa fie cetateni loiali patriei.

Boala de plamâni l-a rapus, întrerupând multe proiecte, au ramas versuri nescrise, visuri neîmplinite.

Înceteaza din viata în ziua de 29 noiembrie 1931 la Medgidia cutremurând de durere prietenii si pe cei care l-au admirat.

La înmormântarea lui au luat parte mii de oameni veniti din toate colturile Dobrogei.

Pe 22 septembrie 1935 în prezenta a peste 200 de oameni a avut loc o slujba de pomenire si dezvelirea monumentului funerar. Pe placa de marmura alba a mormântului se afla încrustate urmatoarele versuri:

• Ithafat (versuri si conferinte în lb. turca) editura Kader, Istanbul, 1912.
• Sagis (versuri în lb. tatara cu o prefata nesemnata (care apartine lui Müstegib Fazil), 43 pag. editura Emel 1931, Bazargic.
• Sagîs (versuri în lib tatara) editia a II-a cu o prefata semnata " Baski mucitleri" (Yasar Memedemin, Nihat Osman), o anexa cu versuri dedicate lui Niyazi Mehmet