TATAR.RO - DILDE, FIKIRDE, IŞTE BIRLIK

ISMAIL ZIYAEDDIN

Poet. Traducator.

S-a nascut pe 13 noiembrie 1912 în orasul Constanta.

Fiul lui Hagi Ahmet si Fatma. Tatal era originar din Crimeea si, emigrând de tânar în Turcia, a studiat teologia si apoi s-a stabilit în România, exercitând functia de imam.

S-a casatorit cu fiica seyhului Islam Omer.

Copilaria si-o petrece în orasul natal, unde urmeaza si clasele primare în limba tatara. Apoi se înscrie la Seminarul Müslüman din Medgidia. Aici iesea în evidenta prin rezultatele excelente la învatatura.

Seminarul Müslüman din Medgidia îsi are locul si importanta în formarea intelectualitatii tatare.

Copiii veniti din toate colturile Dobrogei gaseau aici o atmosfera elevata, propice atât pentru asimilarea culturii religioase cât si a celei laice, datorita unor profesori de înalta cultura si pedagogie ca: Niyazi Mehmet, Latif Fehmi, Geafer Ali etc.

Si astazi, colegii de scoala îsi amintesc de Ziyaeddin ismail ca avea un vocabular ales, avea darul de a spune esentialul în cuvinte putine, nu cunostea oboseala si era prezent mereu acolo unde era o discutie elevata (Ali G. Ahmet-Nagi).

Era pasionat de folclorul literar si muzical tataresc. Cânta cu destul talent la vioara. Era vazut foarte des cu ea sub brat si o folosea la învatarea de noi cântece.

Tot timpul îsi impunea autodepasirea. Era dornic de noi cunostinte din domeniul culturii si civilizatiei si s-a bucurat foarte mult de adoptarea în R. Turcia a alfabetului latin - mai accesibil - vazând prin acest fapt o înlesnire a raspândirii culturii turce în lume.

Dupa absolvirea seminarului a continuat sa-si adânceasca cunostintele de limba si literatura orientala, sa consemneze si sa stabileasca asemanarile dintre limbile turcice.

Între anii 1932-1937 a fost functionar la Loteria Nationala.

În perioadal940-1942 a fost secretarul Muftiatului din România.

Între anii 1942-1944 a fost imamul geamiei din Bucuresti (cea din parcul " Carol I" , demolata, pe locul ei fiind ridicat Mausoleul eroilor comunisti).

Fiind într-o permanenta dorinta de autodepasire, desi trecuse putin de tinerete, reuseste în 1944, echivalarea anilor de studii din seminar cu cele liceale, dând examenul de diferenta.

În anii 1945 se prezinta la examenul de admitere la Institutul de Constructii din Timisoara, Facultatea de betoane-armate si în 1950 obtine titlul de Inginer în constructii. Ca si în literatura si aici a dat randamentul maxim. Astfel, a colaborat la lucrari originale pentru " Revista de constructii si materiale de constructie" .

Dornic sa contribuie la emanciparea culturala a tatarilor, înca de pe timpul studiilor la Seminarul din Medgidia, s-a implicat la înfiintarea si formarea ansamblurilor artistice de dansuri populare, muzicale si echipe de teatru de amatori în cadrul " Societatii de cultura si sport" , care purta numele eroului tatar de la Marasesti - Kiazim Abdulakim.

O alta preocupare a sa a fost strâgerea legaturilor cu tatarii care traiau în alte tari. Astfel, în 1938, împreuna cu un grup de prieteni face o vizita tatarilor din Polonia, legând o prietenie trainica cu ei.

Întors în tara, fondeaza " Societatea Niyazi Mehmet" în scopuri culturale.

În 1940, folosind alfabetul latin adaptat de el limbii tatare, dramatizeaza în trei acte legenda nationala tatara " Çora Batir" .

Paralel cu îndatoririle sale de inginer, s-a implicat total în dezvoltarea literaturii si culturii tatare din România în toate formele ei: cu lucrari originale, traduceri din lirica româneasca, editari si elaborari de manuale.

Pe la jumatatea deceniului 6 a facut parte din Comisia guvernamentala, care a pus baza învatamântului în limba tatara. Astfel, împreuna cu prietenul sau Aii G. Ahmet-Nagi a contribuit la adaptarea alfabetului latin limbii scrise tatare. Ei au propus un alfabet cât mai apropiat de cel folosit în limba turca, dar autoritatile acelor vremuri nu si-au dat aprobarea.

În 1956 contribuie la elaborarea si tiparirea primului " Abecedar" în limba tatara (coautor Ali G. Ahmet-Nagi).

Între 1957-1959 a contribuit la aparitia manualelor pentru clasele a Ii-a si a IV-a.

Pacat însa ca actiunea pornita sub bune auspicii s-a lovit de hotarârea nedreapta a guvernului, care a desfiintat pur si simplu scolile cu limba de predare tatara. Datorita acestui gest, nu-si mai avea rostul nici Comisia care pregatea dictionarele tatar-român si român-tatar. Ziyaeddin ismail era unul din cei mai activi membri ai acestei comisii.

A fost unul din cei care au fondat " Institutul de studii orientale" si revista " Studia et Acta Orientalia" , care a contribuit la raspândirea culturii turco-tatare dobrogene în lume.

Trebuie mentionat faptul ca a scris cu preponderenta în limba tatara, chiar si dupa 1960, desi nu avea la îndemâna posibilitatea de a publica, din lipsa ziarelor si revistelor în limba tatara sau turca. Dar manuscrisele lui circulau.

Autorul acestui volum era elev, când profesorul Ekrem Menlibay le-a adus poemul " Tepres" , dactilografiat, si pe care elevii l-au memorat cu placere în ciuda lungimii sale.

A scris cu continuitate, cu speranta ca vor veni vremuri mai bune. Datorita deschiderilor politice survenite în anii 1972-1973, când s-au reînnodat legaturile economice si culturale cu Turcia, s-a permis învatarea în scoli a limbii turce. A constribuit la editarea manualelor în limba turca (Türk dili) unde îsi publica versurile originale si traducerile.

În deceniul sapte publica în revistele din Iugoslavia si Turcia.

Aparitia revistei " Renkler" în limba turca si tatara i-a permis publicarea operelor sale.

Totusi multe poeme, piese de teatru au ramas în manuscris.

Abia în 1992 debuteaza editorial cu ajutorul si la îndemnul prietenului sau Ali G. Ahmet-Nagi.

A încetat din viata pe 3 mai 1996, în Bucuresti.

Toy (versuri, lb. tatara), Ed. Kriterion, Bucuresti 1992 (cu o prefata semnata I.Z si un studiu: " ismail H.A. Ziyaeddin" de Ali G. Ahmet-Nagi), 88 p.