TATAR.RO - DILDE, FIKIRDE, IŞTE BIRLIK

ALI BEKMAMBET

S-a nascut pe 10 mai 1912 în satul Omirsa (Valea Seaca), comuna Valul lui Traian, judetul Constanta. Este fiul lui Osman si Norie.

Clasele primare le face în satul natal si în 1926 devine elev al Seminarului Müslüman din Medgidia, în acei ani, preda poetul national Niyazi Mehmet, care i-a fost profesor. Opera poetului 1-a impresionat în mod deosebit si multe poeme le-a învatat pe de rost. Pe cea intitulata " Tatar bar mî?" i-a recitat-o tatalui sau. Acesta a început sa-i vorbeasca de Crimeea spunându-i: " Crimeea este raiul pamântesc!" . Pâna la vârsta aceea nu auzise nimic despre patria de origine a tatarilor. Acum a început sa-si puna întrebari. Raspunsurile avea sa le afle odata cu aparitia revistei " Emel" , care a devenit port drapelul luptei tatarilor pentru redobândirea patriei strabune. Idee îmbratisata de tânarul Ali Bekmambet, ideea ce-1 va calauzi de acum înainte, dedicându-se acestei lupte. Fiind un om de actiune, nu s-a limitat la starea dezideratului. Astfel, în anul 1932, pune bazele unei uniuni culturale, sociale tatare, puternica, similara celei din satul Tataru, înfiintata de Negip Hagi Fazîl. De-a lungul timpului va ramâne o organizatie (cea din Valea Seaca) activa. în acest demers este ajutat de Eyup Menali, Ferat Fayk. Uniunea se implica în raspândirea ideilor de lupta pentru redobândirea Crimeei, dar, mai ales, dorea redesteptarea tatarilor dobrogeni prin actiuni culturale, care constau în reprezentari de piese, spectacole folclorice, vizite, comemorari, ajutorarea financiara a scolilor tatarasti. Se implica si politic. Astfel în 1932 organizatia tatarilor din Valea Seaca propune si sprijina candidatura avocatului Selim Abdulakim în alegerile pentru Parlamentul României. Selim Abdulakim este ales deputat. Actiunile lui Ali Bekmambet nu ramân fara ecou. Mustegep Hagi Fazîl îl apreciaza si are cuvinte de lauda. în 1935, pe 17 februarie, este invitat, împreuna cu Eyup Menali, de însusi ideologul si conducatorul spiritual al tatarilor - Mustegep Hagi Fazil Ülküsal. La aceasta întâlnire sunt pusi sa jure cu mâna pe Coran ca vor continua sa lupte pentru drepturile tatarilor crimeeni.

În 1941, la începerea celui de al doilea razboi mondial, considera ca a sosit momentul trecerii la actiuni concrete pentru eliberarea Crimeei. I se alatura alti zece tovarasi de idei si se fac demersuri la autoritati sa plece voluntari pe front. O delegatie se va prezenta la Marele Stat Major pentru obtinerea aprobarii acestor demersuri. (Acest gest îl va costa scump mai târziu. Va fi considerat ca un sprijinitor al fascismului). Ambasadorul Republicii Turcia din acea vreme la Bucuresti îl va sfatui sa renunte la aceasta idee. Neprimind raspuns de la M.St. M., dorinta voluntarilor nu se materializeaza.

Începând din 1942, cu acordul Guvernului României, vin refugiatii tatari din Crimeea, cei ce fugeau de teama trupelor sovietice. Ali Bekmambet se implica personal în primirea, cazarea si hranirea acestora. Toate aceste actiuni umanitare dupa 23 August 1944 sunt considerate antisovietice si deci ilegale si dusmanoase. Totusi actiunea continua. Este arestat pe 17 februarie 1952 (exact la saptesprezece ani dupa depunerea juramântului în fata lui Ülküsal) sub învinuirea apartenentei la o organizatie de tip fascist si actiuni antistatale pentru ca a continuat ajutorarea refugiatilor pâna în anul 1949. Este anchetat timp de 13 luni la Securitatea din Constanta si apoi în Bucuresti. La proces este condamnat la munca silnica pe viata. Acasa îi ramân copiii - unul de 5 ani, de 3 ani, cel mai mic de 10 luni. îsi executa pedeapsa la Jilava, Capul Midia, Aiud. Munceste în minele de plumb de la Cavnic, Baia Sprie, Gherla, Salcia, Agava, Gradina. I se comuta pedeapsa si apoi este eliberat în 1964. Desi liber, nu avea dreptul sa profeseze ca învatator sau hoge. Este muncitor necalificat la un depozit de lemne, pe un santier. Abia în 1966 obtine dreptul de a reintra în rândul clerului, ca hoge, functie ce o exercita pâna la pensionare. Locuieste în Constanta.