TATAR.RO - DILDE, FIKIRDE, IŞTE BIRLIK

EVOLUTIA BILINGVISMULUI TATARO-ROMÂN ÎN PERIOADA ACTUALA ÎN DOBROGEA

Fenomen de mare importanta, contactul dintre limbi are ca urmare interferenta, influenta reciproca a limbilor. Contactul dintre limbi este rezultatul unor fenomene extralingvistice: amestec de populatie, convietuire, relatii culturale, economice, politice. în aceasta ordine de idei, problema graiurilor turcice vorbite în Dobrogea si influenta îndelungata si constanta a limbii române asupra acestora ar reprezenta un subiect de larg interes pentru cercetatori, tinând seama de faptul ca aceste idiomuri sunt singurele de tip kipceak aflate într-un contact direct cu o limba romanica.

Scopul acestei lucrari este acela de a privi dintr-o noua perspectiva graiurile tataresti din Dobrogea, supuse în mod tot mai evident influentelor românesti. Ideea conceperii unei astfel de lucrari porneste de la un studiu al cunoscutului profesor Mamut Enver, în care încearca sa ilustreze în câteva etape decisive o pe-riodicizare a idiomului tatar din Dobrogea urmarind evolutia vechii limbi a strabunilor sai, cercetatorul sesizeaza influenta exercitata de limba româna.

Mergând pe drumul deschis de profesorul Mamut Enver, ne propunem sa analizam evolutia bilingvismului tataro-român, începând cu primele decenii ale secolului XX si pâna la proxima contemporaneitate prin utilizarea constiincioasa a unui esantion organizat de exemple.

Daca între limba tatara si limba româna exista o delimitare precisa între dialectele tataresti si cele turcice, delimitarea este ambigua, specialistii fiind pusi în dificultate atunci când trebuie sa stabileasca originea turca sau tatara a unor unitati lexicale. Una din primele delimitari apartine renumitului turcolog Lazar Saineanu: " în treacat fie spus, unele tendinte de ignorare a elementelor lexicale tataresti în limba româna prin simpla afirmatie ca ele ar fi exclusiv împrumuturi turcesti e fara temei, deoarece recunoasterea unuia sau altui cuvânt turcie în limba româna trebuie sa fie confirmata cu argumente fonetico-morfologice si istorico-etnografice solide" . (Lazar Saineanu, Influenta orientala asupra limbii române. Bucuresti, 1900).

Înainte de a trece la subiectul popriu-zis al lucrarii sunt necesare câteva lamuriri preliminare privitoare la tipologia si genealogia limbii tatare.

Tatara apartine uneia din cele mai bogate familii de limbi din Asia, familia limbilor uralo-altaice. Grupul de limbi altaice cuprinde limbile turcice, mongole si tunguso-manciuriene. Limba altaica comuna, ca si vechea indo-europeana, nu este cunoscuta, ci presupusa pe baza trasaturilor comune: fonetice, lexicale, gramaticale care s-au desprins din limbile provenite din ea. Complicatiile în reconstituirea acestei limbi arhaice îsi au sorgintea, fie în originea obscura a popoarelor care vorbesc limbile altaice (cronicile chineze spun ca popoarele vorbitoare de limbi altaice au migrat în diverse regiuni ale globului), fie în absenta unei civilizatii proprii, de prestigiu care sa le impuna limba.

Alaturi de vechea limba literara a Hoardei de Aur si baskira, tatara face parte din subramura kâpceako-bulgara apartinatoare limbilor turcice.

Din punct de vedere tipologic, Wilhelm von Humbolt încadreaza limba tatara în grupul limbilor aglutinante, deoarece sistemul sau morfologic este bazat pe aglutinare, la radacina însirându-se unul dupa altul diferite afixe pentru a arata valorile gramaticale.

Prin bilingvism (numit de unii cercetatori si dualism lingvistic) se întelege capacitatea unui individ sau a unei populatii de a utiliza în comunicare doua sisteme lingvistice diferite. Se mai cunoaste si fenomenul de multilingvism sau plurilingvism prin care se denumeste capacitatea de a întrebuinta la fel de bine, în mod curent, trei sau mai multe limbi în procesul de comunicare (Tratatul de lingvistica generala, pag. 526).

Studiul de fata se intereseaza de bilingvism în privinta a doua aspecte ale acestuia: interferenta a doua sisteme lingvistjce diferite: româna si tatara si evolutia idiomului tatar în urma contactului cu cel român. Tinând seama ca fenomenul de bilingvism a luat o deosebita amploare în ultimele decenii, când e cercetat în. centre internationale special dedicate acestuia, cum ar fi cel de pe lânga Universitatea Laval, din Quebec, Canada condus de profesorul W.F. Mackey si când problemele ridicate de el sunt dezbatute la colocvii internationale, analiza bilingvismului tataro-român din Dobrogea ar constitui un subiect interesant pentru cercetarea moderna.

Abordarea bilingvismului tataro-român în perioada actuala in Dobrogea propune o abordare sincronica a unor aspecte de limba, subliniind care sunt factorii care determina interferenta celor doua limbi, gradul lor de interferenta, structurile afectate în sistemul celor doua limbi nelegate genetic, efectele acestui bilingvism.

Determinarea directiei influentei prin care o limba o afecteaza pe alta este urmarea actiunii unor anumiti factori extralingvistici a caror existenta confera, în cazul nostru limbii române, un anumit prestigiu. Din contactul lingvistic mentionat româna nu a fost decât sporadic influentata si anume în structura sa lexicala, asimilind câteva cuvinte care au capatat caracter regional sau arhaic:

Toi din tat. toi (nunta, petrecere). Cunoasterea insuficienta a acestui cuvânt a produs în limba româna o deplasare semantica, fiind astfel utilizat în diverse constructii sintactice cu sensul de " în plina desfasurare" . Exp: " Petrecerea e în toi" .

Idiomul tatar, caracterizat în primele sale decenii de existenta pe teritoriul, dobrogean prin conservatorism, capata o tot mai larga deschidere fata de influentele limbii române care afecteaza aproape toate compartimentele. De aceea, nu se poate vorbi de o " stagnare" a limbii tatare asa cum afirma unii din cei preocupati de aspectele acestui idiom, pentru ca limba în esenta se afla într-o continua evolutie si modificare, ci mai degraba de un posibil pericol lingvistic si anume cel de pierdere treptata a limbii ca urmare a preferintei tot mai evidente pentru uzul limbii române. Factorii extralingvistici joaca un rol deosebit în realizarea acestui bilingvism total român: convietuire, relatii sociale si culturale, scolarizare în limba româna, urbanizare si modernizare. Bilingvismul tataro-român din Dobrogeîa se afla într-un stadiu elementar, caci achizitionarea limbii alogene (româna) se face aproape involuntar, inconstient în conditii de mediu etnic si lingvistic eterogen. Cercetatorii disting chiar grade diferite ale intensitatii bilingvismului. Ele depind de asemanarile si deosebirile celor doua coduri lingvistice care se întâlnesc în procesul de comunicare. în ceea ce priveste tipologia bilingvismului putem vorbi de un bilingvism activ deoarece vorbitorul bilingv tatar foloseste ambele idiomuri în procesul de comunicare.

Studiind diversele aspecte ale manifestarii bilingvismului am preferat sa încadrez dualismul lingvistic care functioneaza în Dobrogea în cadrul bilingvismului " enclavelor lingvistice" (Antoine Meillet, " Ling. hist." pag. 90—91) în cazul enclavelor sau insulelor lingvistice, limba materna este de multe ori abandonata sau pe cale de disparitie, cedând teren în favoarea limbii majoritatii înconjuratoare, asa cum se întâmpla de pilda cu istro-româna. Situatia limbii tatare nu poate fi echivalata cu cea a istro-românei, dar trebuie semnalate posibilele consecinte care ameninta cu pierderea limbii. Aceasta evolutie bilingva prezinta efecte primejdioase care îsi au sorgintea în câteva cauze reale: numarul tot mai redus de vorbitori, mai ales în rândul tinerilor, inexistenta unei terminologii pentru evolutia culturala, sociala, stiintifica, preferinta pentru asimilarea limbii turce si chiar interesul specialistilor pentru cercetarea limbii turce în defavoarea tatarei pe care, abuziv, o considera o anexa a domeniului turcologiei din Dobrogea.

Limba tatara ca limba materna s-a specializat ca mijloc de comunicare riumai în relatiile familiale si sufera o puternica influenta, mai ales în lexic si sintaxa. Caracterul penetrabil sau impenetrabil al diferitelor compartimente ale limbii prezinta aspecte interesante pentru cercetatori. Se constata ca cel mai bine rezista la influente straine morfologia limbii materne, tendinta fiind în acest caz ca vorbitorul sa introduca deprinderile ortoepice si sintactice ale limbii materne In utilizarea idiomului strain. Nu trebuie evitate nici inovatiile individuale aflate sub influenta bilingvismului, care nu pot altera structura de ansamblu a limbii. Modificarile apar numai în planul lui " parole" (în termeni saussurieni) si se pot extinde la conlocutori în cazul când limba folosita nu este cea materna, schitându-«e astfel un prim-plan de generalizare care se poate opri la un numar limitat de vorbitori sau se poate propaga în vorbirea unei mase mai mari.

Lexicul. Revenind la influenta limbii române asupra tatarei se poate spune ca latura cea mai penetrabila o constituie vocabularul. Noile forme social-politice, elaborarea de manuale scolare în limba materna au determinat necesitatea de a folosi un numar imens de asemenea notiuni care nu puteau fi exprimate decât prin împrumuturi directe sau prin calc. Izolarea graiurilor tataresti din Dobrogea a constituit o piedica în calea împrumutului de cuvinte noi din aceste limbi înrudite. Pe de alta parte, larga raspândire a limbii române între diverse categorii de tatari a dat curs liber împrumuturilor din aceasta limba, astfel încât româna a devenit principala sursa de îmbogatire a vocabularului graiurilor tataresti din Dobrogea.

Împrumutul este o categorie necesara si foarte bine reprezentata în toate limbile, ca rezultat al relatiilor reciproce în ansamblul limbilor. Aspectele sub care s-au manifestat împrumuturile în limba tatara sunt destul de variate, de aceea, vorbitorii obisnuiti nu-si dau seama de cele mai multe ori ca auide-a face cu niste " intrusi" . Primul stadiu al împrumutului îl reprezinta introducerea de cuvinte straine, în cazul nostru de cuvinte românesti si numai dupa ce,cuvântul purtator de afixe straine sau fenomene noi ajunge sa fie raspândit se poate spune ca pot fi desprinse din contextul cu care au intrat si sunt utilizate pentmalte formatii.

Sferele semantice în care au patruns aceste cuvinte sunt foarte variate:

• terminologia social-politica si stiintifica: proces, abstract, concret, inductie, atom, molecula, logaritm, diametru, presedinte, senator, revolutie,. etnogeneza ; etc.
• terminologia cultural-artistica: literatura, arta, cinema, teatru, radio, televiziune, spectacol, club, camin, festival, cultura, cultural.
• terminologia sportiva: meci, fotbal, repriza, stadion, atletism, volei etc.
• terminologia militara: unitate, regiment, companie, general, colonel, sergent, tanc, mitraliera, automat, aerodrom etc.

Majoritatea împrumuturilor lexicale românesti apartin categoriei substantivelor, alaturi de care se pot întâlni si adjective: gri, bej, maro, mustar si verbe împrumutate la formele nominale si preluate tot ca nume; întelesul de actiune fiind redat de verbele auxiliare tataresti: et (a fi), yapmak (a-face), bolmaq (a deveni).

Numeroase cuvinte sunt împrumutate cu sufixe românesti precum: ar, or al: documentar, revolutionar, translator, industriale, miner, altele primesc sufixe derivate tataresti: democratiile, pasivlik, activlik, talentli, caractersiz, azotsiz.

Compunerea a fost un mijloc foarte eficient deoarece în, acest fel au fost create numeroase lexeme care calchiaza cuvinte corespunzatoare din limba româna: temir gol (cale ferata), tuuma kati (act de nastere).

În ciuda productivitatii compunerii, majoritatea compuselor sunt preluate direct din limba româna: foaie de parcurs, sef-contabil, costum-taior, sef de echipa.

Abrevierile reprezinta creatii recente în limba, nefiind caracteristice graiurilor tataresti. Ele sunt împrumutate exclusiv din limba româna: Bancoop, B.C.R., P.N.L., P.D.S.R., I.C.I.L., Romcereal.

Neglijenta manifestata în respectarea normelor limbii tatare a determinat întreruperea cursivitatii vorbirii prin împrumuturi românesti care au devenit indispensabile si s-au fixat îndeosebi în limbajul comun.

Vladimir Drimba selecteaza cu precizie din materialele folclorice tataresti cuvinte care s-au fixat cu caracter de lege, precum cuvântul babî din românescul baba: " Bir babî baqîrar/Giumle alemni saqirar" (" O baba striga si toata lumea cheama" ); german: Vai qudai, qutar iizni/Šo germanin qolindan" (" Vai Doamne, scapa-ne pe noi din mâinile germanilor" ); nani: " kapinin seqiltirai/Šelebinin kozi giltirai/šelebin nani" (" Veriga usii se zgâltâie/Ochii celui drag sclipesc, /Nani, nani, dragul meu" ); mocan " Bir kiskene duqean/Isi toli mokan" (" O pravalioara mica, toata plina cu mocani" ).

În seria de articole si însemnari despre tatarii din Pervelia publicata în " Analele Dobrogei" II 1921—pag. 116 vorbind despre poreclele pe care si le atribuiau tatarii între ei, Ion Dumitrascu citeaza: aeroplan, denumind pe unul caruia îi placea sa vorbeasca despre aeroplanele pe care le-a vazut în timpul razboiului, unui individ mic si îndesat i se spune mormoloc.

Coexistenta tuturor tipurilor de bilingvisme determinatade gradul de cunoastere a limbii materne si a limbii române ca limba oficiala. Aceasta coexistenta da curs liber aparitiei unui sir de inexactitati, greseli de pronuntie, inversiuni si a multor abateri a caror totalitate reprezinta fenomenul de interferenta lingvistica. Caracterul artificial al unor calcuri din limba româna în tatara se manifesta îndeosebi în reproducerea unor enunturi cu caracter gnomic. " Auzi buzik tirmendi dirildayi" : (li turue gura ca o moara stricata); " Birsine urganda ekisi bakira" : (Dai într-unui, tipa doi).

Schimbarile în morfologie sunt extrem de putine, acest compartiment dovedind o mai mare stabilitate fata de structura primara a limbii tatare. Inovatia morfologica consta în întrebuintarea mult mai larga a acordului la plural, trecerea de la sintetism la analitism, scurtarea formelor acordului dupa categoriile posibilitatilor.

În clasa substantivului se remarca formarea unor modele de derivare cu sufixe românesti. Acestea se utilizeaza paralel cu sufixele diminutivale tataresti, aflându-se într-un raport de variatie libera: sik/uta, nenisik/nenicuta, babasik/babaicuta.

În clasa adjectivului trebuie subliniata tendinta de a marca o diferentiere formala între acesta si substantivul regent prin crearea unor afixe adjectivale speciale. Persista anumite limitari semantice în ce priveste îmbinarea adjectivelor derivate cu anumite clase de substantive. Astfel, adj. akilli " inteligent" derivat ; din akil " minte" se poate îmbina cu substantive al caror sens admite acest epitet (akilli kisi) dar nu poate fi folosit figurat sau metaforic lânga orice fel de substantiv.

În limba vorbita aglutinarea afixelor posesive este frecvent întâlnita in uzul comun: babani, nenem, utilizarea adjectivului posesiv menim care are un statut autonom comparativ cu regentul sau este adeseori emfatica:

" Bo menim babam" .

Posibilitatea de a diferentia genul gramatical este tot un efect al influentei limbii române: doktor/dotoritsa, profesori/ profesoara.

Dupa modelul românesc al acordarii unei flexiuni verbale unor cuvinte care au la baza o interjectie: vai > a se vaita, of > a ofta, hi > a chiui, tatara a constituit câteva echivalente derivate din aceleasi interjectii: uf- ufildamaq, hi- hiildamaq, vai- vaildamaq.

Modificarea cea mai interesanta o reprezinta evolutia de la exprimarea sintetica la cea analitica. Pentru formele nominale e specifica post-pozitia man/men care se foloseste cu constructiile sintetice:

Formatiile verbale analitice sunt alcatuite dupa modelul românesc: participiu + verbe auxiliare: centralizat etmek : a centraliza, legiferat bolmak : a legifera; sau forme nominale + verb auxiliar (infinitivul lung): yapmaz, yasamaz; senator bolmaq ; militian yasamaq.

Sistemul sintactic se caracterizeaza în epocile precedente printr-o topica fixa, determinantul statea înaintea determinatului, fiind invariabil. Schimbarile survenite în sintaxa constau în introducerea a numeroase norme sintactice ale limbii române. Elementele asupra carora sintaxa limbii române îsi exercita influenta sunt: topica realizata dupa model românesc si mijloacele de îmbinare a a cuvintelor dupa modelul românesc.

Inversiunea capata în graiurile tataresti o raspândire tot mai marc: školaga ketegem sau ketegem školaga, kardašlarim bolsinlar sau bolsinlar kardašlarim.

Din punct de vedere sintactic se remarca folosirea mijloacelor analitice în locul celor sintetice.

• alaturarea prin juxtapunere a doua-trei substantive la cazul substantivului element regent cu valori atributive pe lânga un substantiv determinat tinde sâ devina o norma: National Liberal Partisi în loc de National Liberallarin Partisi.
• extinderea postpozitie man/men, precum si larga raspândire a cuvintelor si elementelor incidente: biringiden : în primul rând, menimge: dupa mine.

Toate aceste inovatii circula în raport de variatia libera cu vechile procedee specifice limbii tatare care cunosc totusi în ultimul deceniu un evident regres.

• Mamut Enver: Curs de cultura fi civilizatie turca
• Sextil Puscariu: Limba româna-privire generala, vol.I
• Vladimir Drimba : Dacoromania nr. 11, an. 1948, pag. 202—212
• Analele Dobrogei I. nr. 163
• Analele Dobrogei II, 1921, pag. 116
• Arhiva istorica I, nr. 102
• Tratat de lingvistica generala
• L. Wald, E. Slave: Ce limbi se vorbesc pe glob, Ed. Stiintifica Bucuresti, 1968